miercuri, 16 iulie 2008

Sunt roman... de mic

Venind spre casa, la un moment dat am fost strafulgerat de un sentiment national iesit din comun... Am fost uimit... "What the fuck!!" mi-am zis, invartindu-mi usor degetul prin barba... "Pai cum vine asta?"... zic acum... "Pai cum plm vine asta!!??" zic, din nou acum... (intre timp am mai ucis un tantar... cu sange rece!)... Unde naiba e sentimentul nostru national? Cand ma uit in jurul nu vad decat copii a unor lucruri deja existente in alta parte... Hagi e Maradona din Carpati, Bucurestiu e micul Paris, Timisoara e mica Viena, avem un turn Eiffel langa Soutfork Ranch la Slobozia, Casa Poporului copiaza palatul dementului din Coreea de Nord, ne iubim mai intens de Valentine's Day si de fiecare data cand ceva ni se pare misto, zicem "vai ce cool e..."...

Pai hai frate s-o schimbam... adica, Parisul sa fie Marele Bucuresti, Viena sa fie Un Fel De Timisoara (desi nu prea sunt convins), americanii sa se apuce sa toarne un serial intitulat Slobozia, casa poporului sa fie locuinta de vara a lu King Kong... sau Kim Jon Ing, sau cum rahat il cheama pe "cel mai iubit fiu al poporului corean" (si) prieten, Maradona sa-si zica Mutu din Patagonia, Valentine's Day sa se "aboleasca", iar "ce bengos esti, sa moara mama" sa intre in limbajul adolescentilor americani, asa cum a intrat si la noi...
Initial ma gandeam ca titlul serialului Slobozia sa contina litera L de doo ori... dar m-am linistit imediat din cauza ca exista riscul ca toata lumea sa confunde numele orasului cu un fel de Godzilla...

Un comentariu:

Anonim spunea...

ha ha! tare asta
pai bine bre tu arunci in aer bunatate de ani grei de studii psihologie care spun ca ne dezvoltam prin imitarea modele! halal