Din nou... spre serviciu

Mergeam spre serviciu. Era pentru prima data cand incercam alt traseu. De obicei, dimineta iau tramvaiul spre Ghencea de unde continui cu celebrul 41. De data asta vroiam ceva nou... vroiam sa improvizez, s-o fac altfel, sa simt adrenalina provocarii.
Cu chiu cu vai ajung la Gara Basarab. Acolo, nelucrul la celebra pasarela peste calea ferata... imi dau seama ca 282-ul, autobuzul care m-ar putea salva, nu mai are capatul acolo. Caut, gandesc, realizez. 282-ul are capatul undeva prin spatele blocurilor. Ma duc, stau la capat, ma cocot in aftobus, cand apare bestie, imi trantesc curul pe-un scaun si stau multumit, stiind ca rapandula ma lasa chiar la birou.
Porneste autobuzul, mere ce mere, Calea Grivtei, Nicolae Titulescu si urmeaza sa faca stanga pe Dr. Felix. Dr. Felix e o straduta destul de ingusta, cu o singura jumatate de banda de circulatie pe sens si cu linie de tramvai. Poanta e ca pe Dr.Felix zace un tramvai deraiat. Politistii comunitari ii fac semne soferului autobuzului sa continue drumul inainte pentru a nu se bloca pe straduta. Cetateanul continua, la un moment dat oprind pe dreapta, pentru ca eventualii cetateni dornici sa coboare in zona s-o faca. Cobor si eu cu intentia de a continua drumul cu un tramvai sau pe jos... de fapt, n-aveam nici cea mai vaga idee.
Merg ce merg si sunt lovit... ma opresc, privesc panicat in jur, apoi ginesc din nou autobuzul care intre timp plecase. „Geanta! Am uitat geanta in masina!”. O iau la goana dupa mijlocul de transport. Realizez ca nu am nici o sansa sa-l prind din urma. Opresc in dreptul unui taxiu: „Urmareste autobuzul ala!”, racnesc catre sofer. Asta se caca pe el de ras si nu mimeaza nici un gest ca ar vrea sa ma ajute. „Du-te-n ma-ta!” si-mi continui fuga. Traversez pasajul din P-ta Victoriei mai ceva ca Gabi Szabo. Autobuzul nu se mai vede. Alerg deja de vreo 500 de metri. Spernta tinde sa ma paraseasca. Ies din pasaj pe Iancu de Hunedoara. „Minune! Dumnezeu exista cu advarat si e bun!”. Blocaj. Vad autobuzul... ma duc, il prind... ma duc la sofer. Bat in usa... asta nimic. Iar bat... asta nimic. Incep sa tip. Asta nimic. Iar tip.. asta nimic. La un moment dat, dupa vreo 100 de metri de mers in paralel, el pe sosea eu pe jos, omu cedeaza si-mi deschide. „Stii bine ca nu opresc intre statii!”... Eu, abia respirand: „Mi-am uitat geanta in masina dumitale!”... Incepe sa rada... „Pai fiind blocat acolo, si eu terminandu-mi tura in juma de ora, aveam de gand sa ma retrag de pe traseu, si chiar nu aveam de gand sa-ti deschid usa, dar erai atat de insistent incat am crezut ca ai o feblete pentru autobuzul meu!”.