Visul unei nopti de iarna

As avea nevoie de cineva care sa-mi interpreteze un vis. De fapt, cred ca ar trebui sa ma duc la tanti Marghioala, regina magiei alb-negre din Romania. Ea sigur ar putea sa ma ajute. Ea si numai ea. Am vazut acum cateva zile la emisiunea Maimutancei un grup dezorganizat de ghicitoare, manca-ti-as talentul matale de gagiu, care mai de care cu coroana in cap, cronc... explicandu-ne cat de valoare e ea si neamu’ ei al dracu’.
Da’, sa revin la vis.

Pai se facea ca eram plin de bani si imi cumparasem conac la tara. Conacul era prevazut cu mobila. Mobila faina, moderna, cumparata fara comanda dintr-un magazin ultra-central. Si cum eram obisnuit cu locuitul la bloc, totul era dezorganizat si aglomerat. In fine, trec anii si pana la urma se intampla si lucrul care face ca acest vis sa fie deosebit... se intampla ca in casa sa-mi intre un demon care sa se intaleze, nefireste as zice eu, in sifonier. Si cum statea el in sifonier, de fiecare data cand treceam prin fata lui facea „Grrraaraararrrrrr!”... in rest era ok. Nu facea mizerie prin casa, nu deranja vecinii, nu musca... doar „Grrraaraararrr!” si gata. L-am suportat eu ce l-am suportat si dupa o vreme am inceput sa-mi dau seama ca il enerveaza foarte tare daca-i dau cu o mingie de tenis in cap. In fine, timpul trecea, el „Grrraaraararrr!”, eu poc... pana intr-o zi cand nervos rabufneste!
- Mai lasa-ma in pace!
- OK!

Oare ce ar trebui sa inteleg din visul asta?

Aventuri la "plaja"

Se facea ca era o sambata seara de ianuarie. Seara de mult trecuta, era de fapt o dimineata cranceana. Fro doua in the morning, iar eu si un amic ne intoarceam abatuti din Twice. Twice in momentul de fata este un loc de intalnire al celor care au o valoare maxima a IQ-ului nu foarte mare. De fapt, cam asta e regula.... vrei Twice, trebuie sa fii genul de metrosexual nerealizat, care face combinatii cu telefoane mobile ca sa-si cumpere un tester mai de doamne ajuta sau o pitzipoanca neimplinta careia ii miroase parul a chiftele.
In fine, plecam abatuti... eu mai tare, el mai tare. Pana acasa ne-am abatut de tot.
„-Mergem la Solar?”, ma intreba amicul.
„-Bre, stii ca nu-mi place! Ma enervez rau acolo!”.
„-Hai frate, ca tu nu te bagi! Iti dau un Pepsi!”.
„-Bine, Franz, dar vezi ca eu nu stau decat juma de ora!”.
„-Ok, nici eu nu am de gand sa stau mai mult!”.

Ca sa intelegeti mai bine, in limbaj „de cartier” SOLAR inseamna CASINO, adica locul unde intri sa te „parlesti” sau sa te „arzi”... depinde ce intentii ai.

In fine, ajungem sus, se monteaza „amicul” la aparat, incepe sa decarteze... si tac pac... nimic. Asa trece primul milion, al doilea, al treilea... iar aparatul nu da nici un semn ca l-ar simpatiza.

„-Bai, sa moara ma-sa, nici o SPECIALA! Nimic!”.
„-O fi din vina mea, poate-ti aduc ghinion. Nu vezi, am stat langa tine si nu ti-a dat nimic!”, zic eu ca sa ma scot si s-o tai acasa mai repede.

SPECIALA reprezinta o serie de jocuri gratuite unde poti sa castigi fara sa pierzi si unde poti sa te „ridici” si sa reintri in joc.

Mai trec cateva milioane (fro 7) si jocul nu da nici un semn de imbunare... adica nici o SPECIALA.
„-Auzi, eu o tai, nu mai stau!” ii spun cu gandul de-a pleca.
„-Ok!” zice si el, parca convins ca-i aduc ghinion.

Plec, ajung pe scari, dau sa cobor si in momentul ala se intampla! Aud un racnet venind dinspre apartul amicului.
„-Baaaaaaah, vino, mi-a dat asta speciala!!” urla gagiul satisfacut.
Ma intorc grabit. El ma asteapta sa fiu de fata in momentul in care da drumul la joc. Ma postez in aceeasi pozitie ca si inainte de a fi plecat. Jocul porneste. Amandoi privim concetrati spre ecranul aparatului. Amicul se joaca la COMPOT... adica jocul ala cu fructe care se dau peste cap. Tensiunea atinge paroxismul. Sunt 15 jocuri free. 5... 7... 10... 12... 15... trec toate. Ne uitam unul la celalalt. El uimit, eu abtinandu-ma cu greu sa nu rad.
„-Si de ce te-ai intors?”....