marți, 30 decembrie 2008
Craciun 2008
Craciunul acesta a fost deosebit. Comparativ cu anii precedenti, totul s-a desfasurat dupa un cu totul si cu totul alt tipar. Daca seara de 24 ne-a surprins pe toti cu o betie destul de cool, 25, 26 si 27 Decembrie au fost zile de chinuit ficatul. 25 - zi de sauna cu vodca - se face sauna la 60 de grade, iar in loc de apa, pe pietrele cu pricina se toarna vodca; e nevoie de o minte lipede care sa te salveze de la o coma alcoolica dupa vreo doua ore. 26 - sanius - fiind la "polul frigului" e nevoie de un echipament adecvat; fiecare participant e dotat cu cate o sticla de vodca. 27 - "safari" prin padure la - 14 grade - totul se face cu o decapotabila fara parbriz; se pleaca din Tusnad, fiecare cetatean din grup fiind dotat cu binemeritata sticla de vodca; se ajunge la Lacul Sfanta Ana, unde fiecare va consuma cate 5-6 pahare de vin fiert; drumul inapoi nu mai este la fel de palpitant, desi riscam sa ne rasturnam de vreo 2 ori sau ca unul dintre noi sa fie calca de masinarie. 28 - ultima zi, pe 29 plecam; vom practica numai jocuri de cabana cum ar fi pokerul... pierd 200 de mii... dar nu-i bai; consumam coniac pe post de laxativ.
luni, 22 decembrie 2008
miercuri, 17 decembrie 2008
Teiul Doamnei
Strada Teiul Doameni este strada din Bucuresti, de fapt cred ca e corect daca spun chiar Romania, unde se gasesc cei mai multi rahati plantati!! De fiecare data cand circul pe acolo privesc cu uimire in jur. Ma jur ca e ceva unic. Am putea sa promovam acest lucru si, poate, chiar sa scoatem niste bani din turism!
Intrebare: Ce nu trebuie sa faci cand mergi pe Teiul Doameni si calci intr-un rahat, care nu neaparat este de caine?
Raspuns: Nu trebuie sa te retragi cu scarba, brusc inapoi, pentru ca asfel risti sa calci in cei doi rahati amplasati cu dibacie, intre timp in spatele tau!
Intrebare: Ce nu trebuie sa faci cand mergi pe Teiul Doameni si calci intr-un rahat, care nu neaparat este de caine?
Raspuns: Nu trebuie sa te retragi cu scarba, brusc inapoi, pentru ca asfel risti sa calci in cei doi rahati amplasati cu dibacie, intre timp in spatele tau!
marți, 16 decembrie 2008
Din nou... spre serviciu
Mergeam spre serviciu. Era pentru prima data cand incercam alt traseu. De obicei, dimineta iau tramvaiul spre Ghencea de unde continui cu celebrul 41. De data asta vroiam ceva nou... vroiam sa improvizez, s-o fac altfel, sa simt adrenalina provocarii.
Cu chiu cu vai ajung la Gara Basarab. Acolo, nelucrul la celebra pasarela peste calea ferata... imi dau seama ca 282-ul, autobuzul care m-ar putea salva, nu mai are capatul acolo. Caut, gandesc, realizez. 282-ul are capatul undeva prin spatele blocurilor. Ma duc, stau la capat, ma cocot in aftobus, cand apare bestie, imi trantesc curul pe-un scaun si stau multumit, stiind ca rapandula ma lasa chiar la birou.
Porneste autobuzul, mere ce mere, Calea Grivtei, Nicolae Titulescu si urmeaza sa faca stanga pe Dr. Felix. Dr. Felix e o straduta destul de ingusta, cu o singura jumatate de banda de circulatie pe sens si cu linie de tramvai. Poanta e ca pe Dr.Felix zace un tramvai deraiat. Politistii comunitari ii fac semne soferului autobuzului sa continue drumul inainte pentru a nu se bloca pe straduta. Cetateanul continua, la un moment dat oprind pe dreapta, pentru ca eventualii cetateni dornici sa coboare in zona s-o faca. Cobor si eu cu intentia de a continua drumul cu un tramvai sau pe jos... de fapt, n-aveam nici cea mai vaga idee.
Merg ce merg si sunt lovit... ma opresc, privesc panicat in jur, apoi ginesc din nou autobuzul care intre timp plecase. „Geanta! Am uitat geanta in masina!”. O iau la goana dupa mijlocul de transport. Realizez ca nu am nici o sansa sa-l prind din urma. Opresc in dreptul unui taxiu: „Urmareste autobuzul ala!”, racnesc catre sofer. Asta se caca pe el de ras si nu mimeaza nici un gest ca ar vrea sa ma ajute. „Du-te-n ma-ta!” si-mi continui fuga. Traversez pasajul din P-ta Victoriei mai ceva ca Gabi Szabo. Autobuzul nu se mai vede. Alerg deja de vreo 500 de metri. Spernta tinde sa ma paraseasca. Ies din pasaj pe Iancu de Hunedoara. „Minune! Dumnezeu exista cu advarat si e bun!”. Blocaj. Vad autobuzul... ma duc, il prind... ma duc la sofer. Bat in usa... asta nimic. Iar bat... asta nimic. Incep sa tip. Asta nimic. Iar tip.. asta nimic. La un moment dat, dupa vreo 100 de metri de mers in paralel, el pe sosea eu pe jos, omu cedeaza si-mi deschide. „Stii bine ca nu opresc intre statii!”... Eu, abia respirand: „Mi-am uitat geanta in masina dumitale!”... Incepe sa rada... „Pai fiind blocat acolo, si eu terminandu-mi tura in juma de ora, aveam de gand sa ma retrag de pe traseu, si chiar nu aveam de gand sa-ti deschid usa, dar erai atat de insistent incat am crezut ca ai o feblete pentru autobuzul meu!”.
Cu chiu cu vai ajung la Gara Basarab. Acolo, nelucrul la celebra pasarela peste calea ferata... imi dau seama ca 282-ul, autobuzul care m-ar putea salva, nu mai are capatul acolo. Caut, gandesc, realizez. 282-ul are capatul undeva prin spatele blocurilor. Ma duc, stau la capat, ma cocot in aftobus, cand apare bestie, imi trantesc curul pe-un scaun si stau multumit, stiind ca rapandula ma lasa chiar la birou.
Porneste autobuzul, mere ce mere, Calea Grivtei, Nicolae Titulescu si urmeaza sa faca stanga pe Dr. Felix. Dr. Felix e o straduta destul de ingusta, cu o singura jumatate de banda de circulatie pe sens si cu linie de tramvai. Poanta e ca pe Dr.Felix zace un tramvai deraiat. Politistii comunitari ii fac semne soferului autobuzului sa continue drumul inainte pentru a nu se bloca pe straduta. Cetateanul continua, la un moment dat oprind pe dreapta, pentru ca eventualii cetateni dornici sa coboare in zona s-o faca. Cobor si eu cu intentia de a continua drumul cu un tramvai sau pe jos... de fapt, n-aveam nici cea mai vaga idee.
Merg ce merg si sunt lovit... ma opresc, privesc panicat in jur, apoi ginesc din nou autobuzul care intre timp plecase. „Geanta! Am uitat geanta in masina!”. O iau la goana dupa mijlocul de transport. Realizez ca nu am nici o sansa sa-l prind din urma. Opresc in dreptul unui taxiu: „Urmareste autobuzul ala!”, racnesc catre sofer. Asta se caca pe el de ras si nu mimeaza nici un gest ca ar vrea sa ma ajute. „Du-te-n ma-ta!” si-mi continui fuga. Traversez pasajul din P-ta Victoriei mai ceva ca Gabi Szabo. Autobuzul nu se mai vede. Alerg deja de vreo 500 de metri. Spernta tinde sa ma paraseasca. Ies din pasaj pe Iancu de Hunedoara. „Minune! Dumnezeu exista cu advarat si e bun!”. Blocaj. Vad autobuzul... ma duc, il prind... ma duc la sofer. Bat in usa... asta nimic. Iar bat... asta nimic. Incep sa tip. Asta nimic. Iar tip.. asta nimic. La un moment dat, dupa vreo 100 de metri de mers in paralel, el pe sosea eu pe jos, omu cedeaza si-mi deschide. „Stii bine ca nu opresc intre statii!”... Eu, abia respirand: „Mi-am uitat geanta in masina dumitale!”... Incepe sa rada... „Pai fiind blocat acolo, si eu terminandu-mi tura in juma de ora, aveam de gand sa ma retrag de pe traseu, si chiar nu aveam de gand sa-ti deschid usa, dar erai atat de insistent incat am crezut ca ai o feblete pentru autobuzul meu!”.
vineri, 12 decembrie 2008
Vineri
Ora 7:00 - Ma trezesc dimineata, plin de lipsa de chef. Ma gandesc sa mai stau putin in pat, dar trebuie sa merg la birou. Chiar daca e vineri, ultima zi de lucru a saptamanii, iar de maine incepe petrecerea, nu-mi vine a ies afara. Totusi, ma trezesc, imi fac o cafea, ma scarpin nefiresc, intind mana pe balcon, aleg un tricou... ma duc la dus. Intre timp mai ma scarpin inca o data nefiresc.
Ora 7:20 - Fac dus. Imi aleg blugii aia noi, cu gauri din fabrica, si care arata ca si cand ar fi purtati. Cand am fost la tara, bunica-mea observandu-le gaurile din fabrica, i-a peticit. Acum sunt posesor de blugi moderni cu gauri din fabrica peticite. Totusi, in sinea mea sunt fericit. Astazi, am reusit sa-mi gasesc sosetele pierdute cu un an in urma. Ma saturasem sa port doar sosete albe.
Ora 7:50 - Ma imbrac, imi aleg un iaurt dietetic din frigider si imi beau cafeaua. Plec... pe drum constat ca mi-am uitat iaurtul acasa. „Da-l in ma-sa!”, imi soptesc in barba, „Cel putin sunt barbierit!”.
Ora 8:15 - Merg ce merg... ma intalnesc cu o cunoscuta. O cunoscuta nesuferita... (sper ca nu are acces la blog)... in fine...
Mie mi-e cald si stau cu haina desfacuta!
- Ai tricoul sifonat, imi spune ea.
- Da! Raspund fara nici un chef.
- Are pe piept o urma ca si cum ar fi stat pe sarma, continua ea.
- Da, are... raspund eu!
- N-ai fier de calcat?
„Am, da dorm pe sarma, du-te’n ma-ta!” ma gandesc eu. De fapt, doar ii intorc un zambet.
Ora 9:15 - Ajung la birou. Un perete e plin de cafea... de fapt, cafeaua e lansata pana pe tavan! WTF... caut niste lavabila! Ma apuc de zugravit. Ziua mea de vineri e plina deja de rahat. E abia ora 11:45. Am terminat de pictat.
Ora 11:46 - Ma asez pe scaun, in fata calculatorului. Ma strang chilotii. Visez budigai tetra!
Ora 11:47 - Ma suna un amic. Are in cap o afacere. Vrea sa-si deschida firma de batut tarusi. Il ascult uimit. Nu are nevoie decat de-o instalatie de forat si un ARO. Ma amuza ideea!
Ora 11:50 – Sper ca ma apuc de lucru.
Ora 7:20 - Fac dus. Imi aleg blugii aia noi, cu gauri din fabrica, si care arata ca si cand ar fi purtati. Cand am fost la tara, bunica-mea observandu-le gaurile din fabrica, i-a peticit. Acum sunt posesor de blugi moderni cu gauri din fabrica peticite. Totusi, in sinea mea sunt fericit. Astazi, am reusit sa-mi gasesc sosetele pierdute cu un an in urma. Ma saturasem sa port doar sosete albe.
Ora 7:50 - Ma imbrac, imi aleg un iaurt dietetic din frigider si imi beau cafeaua. Plec... pe drum constat ca mi-am uitat iaurtul acasa. „Da-l in ma-sa!”, imi soptesc in barba, „Cel putin sunt barbierit!”.
Ora 8:15 - Merg ce merg... ma intalnesc cu o cunoscuta. O cunoscuta nesuferita... (sper ca nu are acces la blog)... in fine...
Mie mi-e cald si stau cu haina desfacuta!
- Ai tricoul sifonat, imi spune ea.
- Da! Raspund fara nici un chef.
- Are pe piept o urma ca si cum ar fi stat pe sarma, continua ea.
- Da, are... raspund eu!
- N-ai fier de calcat?
„Am, da dorm pe sarma, du-te’n ma-ta!” ma gandesc eu. De fapt, doar ii intorc un zambet.
Ora 9:15 - Ajung la birou. Un perete e plin de cafea... de fapt, cafeaua e lansata pana pe tavan! WTF... caut niste lavabila! Ma apuc de zugravit. Ziua mea de vineri e plina deja de rahat. E abia ora 11:45. Am terminat de pictat.
Ora 11:46 - Ma asez pe scaun, in fata calculatorului. Ma strang chilotii. Visez budigai tetra!
Ora 11:47 - Ma suna un amic. Are in cap o afacere. Vrea sa-si deschida firma de batut tarusi. Il ascult uimit. Nu are nevoie decat de-o instalatie de forat si un ARO. Ma amuza ideea!
Ora 11:50 – Sper ca ma apuc de lucru.
miercuri, 10 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)